De la rugăciune la Rugul Aprins al Inimii

articolul este dedicat inimilor
Adriana Dumitrașcu și Carmen Elena

Și uie că s-a mai ivit un articol ce are ca ca intenție demistificarea aruncată pe foarte mulți oameni magnifici ai istoriei ce fără să vrea au născut religii, devirusarea limbajului spiritual de șabloane și toxine, simplificarea tuturor conceptelor spirituale, fuziunea dintre spiritualitate și știință, emisferă dreaptă și stângă, feminin și masculin.

Înțeleasă la modul de acordare, rugăciunea este o cale fantastică de armonizare și de înălțare vibrațională. Unul din cele mai puternice instrumente atât timp cât intenționezi ca energia ființei celeste sau a sfântului la care vrei să te acordezi, la care vrei să te rogi stimulează inima ta să se aprindă și eterna frumusețe interioară să se exprime.

Unii oameni au nevoie să se roage în genunchi considerându-se păcătoși. O vor face până când vor realiza că nu există păcat. E participarea lor la alchimizarea unor energii colective joase, fiindcă fiecare dintre noi are de alchimizat o anumită cantitate de umbră în funcție de puterile lui și de drumul pe care vrea să îl parcurgă.

Ruga nu înseamă victimizare, autoflagelare sau condamnare. Dimpotrivă. Ea pendulează ca sens între uniune și comuniune cu cineva sau cu ceva. Și din acest punct de vedere a devenit un instrument de purificare emoțională, creștere spirituală și centrare în creștinism.

Deraierile doctrinare, neînțelegerea iubirii și a rolului principalelor personaje ale creștinismului au făcut ca în timp rugăciunea să devină un instrument de tortură și o odă adusă păcatului, greșelii și nimicniciei.

Etimologic rugăciune vine din rogare (a strînge mâna) ce derivă din rădăcina reg ce înseamnă a merge în line dreaptă. Iar când strângi mâna cuiva stabilești o relație de armonizare, de comuniune. Creezi un schimb.

În acest sens rugăciunea reprezintă o comuniune cu Înaltul, cu Dumnezeu, mai exact cu acea energie care este miez tuturor existențelor și pe care ne învăluie clipă de clipă și care mai multe forme de expresie. Tatăl Dumnezeu, Mama Cosmică, Sfântul Duh Marele Spirit etc

Dacă vedem în Fecioara Maria și Iisus Hristos niște zeități distante, cărora le datorăm supunere, iarăși ne-am virusat și desființat din toate punctele de vedere.

Fecioara Maria este o întrupare a Mamei Cosmice sau a Mamei Divine, iar aceste nume sunt niște titulaturi oferite de oameni în evoluția lor unui câmp de forță/supraconștiință de dimensiuni înalte ce guvernează toți sorii galaxiei și implicit planetele lor. Mama divină este Viața însăși la nivel galactic ce ne învăluie pe toți. Cea care ne ține în brațe. E o energie colosal de puternică și blândă care din când în când intervine în destinele planetelor sau în viețile oamenilor.

Iisus Hristos reprezintă călătoria Fiului în Universul generat de Dumnezeu (mama, tată) care își amintește drumul spre casă prin deschiderea zeiască a inimii. De aceea el a fost supranumit Noul Adam, fiindcă a restaurat condiția OMULUI edenic, care în căutarea cu mare sens a cunoașterii și-a închis INIMA. Fără nici un dram de metaforă, așa a ieșit omul din Paradis, așa a căzut ADAM. Dacă o să priviți cu atenție icoanele Maicii cu pruncul o să vedeți că el e de cele mai multe ori ținut în dreptul Inimii și că deseori e pictat auriu. Viața care în miez are Soarele Vieții, adică Inima ce (re)creează legătura cu cele mai înalte octave ale spiritului. (Despre Iisus și Inimă poți citi multe în articolul Înalțarea este Întrupare.)

La orice om de pe față Pământului o inimă deschisă îi restabilește condiția originar de Adam Kadmon și îl ridică la rang de frate manifestat al lui Iisus.

Vă invit să vă deschideți percepția ca să puteți percepe măreția și simplitatea cea mai magică. Vă „rog” să vă lăsați imaginația să zburde pentru a putea vedea că există dimensiuni mai înalte spre care tindem ca oameni și din care am coborât cândva pe Pământ. Priviți vastitatea cosmosului, a multiversului. Imaginați-vă că dincolo de ceea ce vedem există și lumi imateriale, unde trăiesc ceea ce numim a fi îngeri, arhangheli și alt fel de entități înalte care nu visează nici o clipă ca cineva să se pună în genunchi și să se roage simțindu-se vinovat de ceva sau păcătos.

Vă invit să spargeți misticizarea și să vedeși aceste realități larg și să oferim tot respectul ființelor care întrupându-se acum 2000 de ani și în alte timpuri au servit omenirea. Iar ele pot fi respectate fiind văzute așa cum sunt, fiind iubite cu adevărat ca parte din marea familie universală din care suntem.

De aceea rugăciunea înseamnă comuniune și a întinde mâna. Da, este o acordare cu energii înalte. Iar dacă simțim să ne rugăm, să o facem cu mâna pe inimă cerând să fim învăluiți de energia acelei ființe cu care vrem să intrăm în relație. Să o simțim și să simțim cum aprinde ceea ce este în miezul ființei noastre. Atât. Fără cuvinte, fără sentimente de inferioritate sau alți viruși.

E minunat să ne conectăm cu arhangheli, cu sfinți, cu Iisus, cu Mama Sfântă, dar pentru a ne ridica noi inima, pentru ca ce este adormit să devină trezie și nu pentru a cerși precum osândiții vieții.

Iar cea mai frumoasă rugăciune e a-ți deschide inima și a o lăsa să cânte. Cea mai sfântă. Iar o inimă aprinsă este taina cea de preț isihasmului, e rugul cel aprins și copilăria zglobie a eternității.

Rugă, rug ce aprinzând inima o face pe femeie regină și pe bărbat rege al IUBIRII.

PS. Inima nu se deschide ușor. E nevoie de multă dăruire, dar dacă o faci cu toată ființa se va deschide. Curând voi scrie mai multe despre câmpul inimii și voi susține niște cursuri/evenimente speciale pe care le numesc Respirația Soarelui.

PS2. Ca o completare, acatistul este un imn ce prin repetarea succesivă te acordează foarte puternic cu ființa căreia i-l rostești. Din păcate foarte multe sunt pline de imagini ale păcatului, nici păcatul nemaifiind înțeles în sensul lui de a greși ținta. Unul din cele mai frumoase acatiste pe care le-am întâlnit este Imn la Rugul Aprins. Vi-l recomand așa ca excursie minunată în desăvârșirea limbajului viu prin care spiritul grăiește. Respirațiile isihaștilor vizau deschiderea inimii. Metaniile sunt o variantă creștină a salutului Soarelui și armonizează foarte mult organismul. Semnul crucii reprezintă o puternică uniune a unor centri energetici și activare a lor. Despre toate acestea când le-o veni vremea.

Cu bucurie de smaralde, diamante și safire, Raziel 27 mai 2017

Sursa pozei aici

 

 

(Visited 143 times, 1 visits today)
Petrea

Sunt un fiu al vieții ce povesteșe cu încântare din drumețiile sale de zi cu zi prin Țara Bucuriei și mărturisește despre frumusețea ce o vede și trăiește în jur. Te invit și pe tine să împărtășești și tu pe acest site crâmpeie de frumusețe, din comorile ce le descoperi, din experiența și darurile tale. Inimi însorite nouă tuturor.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.