Desvrăjirea lumii și a vieții; dUMNEzEU

Intro.

“Omul este cea mai nebună specie. El se închină unui Dumnezeu invizibil și măcelărește o Natură vizibilă, fără să realizeze că Natura care o măcelărește este Dumnezeul invizibil căruia se închină.”

Hubert Reeves

Desvrăjirea lumii și a vieții se întâmplă acum prin noi. Și ar fi multe de spus. Însă o să vreau să mă refer la un singur aspect. Dumnezeu.

Este de departe cea mai distorsionată realitate din a noastră viziune despre viață și luminând acest aspect ne luminăm deplin viețile.

Personal am gustat din multe pahare ce-l serveau pe Dumnezeu. Desigur pot să înțeleg asta prin faptul că am ascendent în Săgetător cu Neptun retrograd pe Ascendent și că e o sete teribilă de Dumnezeu în mine și poate mai exact o sete teribilă de a înțelege ce a înțeles omenirea prin Dumnezeu.

Și poate toată discuția ar fi firesc să pornească însăși de la etimologie.

Cuvântul provine din titulatura împăratului Traian, Domine Deus ce s-a impus ca zeu în Dacia. Frumos, nu? De asta mi-am permis mereu să îl scriu cu d mic și asta o zic spre bucuria celor care s-au uitat cu ochi speriați la tupeul meu în a face asta.

Cuvântul zeu ca și zi, deva, divin își au etimologia în protoindoeuropeanul dyeu ce înseamnă a străluci. Deva în sanscrită are și înțelesul de copil. Excelent. Fiindcă într-un fel ne apropiem de o poartă de înțelegere prin verbele vieții a ceea ce ar putea să însemne Dumnezeu.

God is a concept. Vă amintiți de John Lennon? Pe mulți a bucurat acest vers, mulți au zis blasfemie. Și poate că mulți ar spune la fel despre aceste rânduri.

Da. John Lennon a rostit magistral de simplu un adevăr ce sperie. În mare parte 90 de procente din imaginile despre Dumnezeu sunt conceptuale. Imagini fabricate și vândute omenirii despre viață. O vrajă ce a avut ca efect îndepărtarea de tot ce e mai frumos în noi și deprivarea noastră de puterea, grația și însăși ceea ce presupune prezența și existența divinității.

1.În această desvrăjire pași importanți au fost făcuți, însă e vital să mergem mai departe și să înviem tot ce e mort, mai exact să ne întoarcem viu și viață exact ceea ce este considerat a fi mai frumos despre viață.

În literatura spirituală, termenii de Marele Spirit, Prezența Eu Sunt, Sursă, sunt extrem de uzitate. Doar că de cele mai multe ori ele păstrează exact aceeași rigiditate. Același strat conceptual. Un nume a fost înlocuit cu un alt nume. E drept un nume intangibil a primit conotații tangibile și inteligibile.

Lui Dumnezeu i-a dispărut barba, i s-a făcut o magnifică operație de amputare a sexualității specifice paternității și a fost total lipsit de atributele mânie, pedeapsă, control etc.

Dumnezeu a devenit Iubire. Și asta nu deodată. Ci prin munca de mii de ani a unor ființe extraordinare. Vă amintiți de legământul de la Cina cea de taină și de Legământul Iubirii?

Ne aflăm acum într-un proces deplin de eliberare de Dumnezeul mincinos al conceptelor și de o reintoarcere în grațiile presupuse de însăși existența lui.

Un alt termen deja consacrat este Sinele mai Înalt, Sinele Superior, Sinele Suveran. Însă și el poate fi o capcană teribilă ce te poate rătăci pe drumul întoarcerii acasă atât timp cât ele nu sunt percepute și trăite ca realități intime ce ne conțin și pe care le exprimăm clipă de clipă.

ATÂT TIMP CÂT CONCEPTELE DE SURSĂ, SPIRIT SUPREM, SINE mai ÎNALT presupun separarea între noi și ceva exterior ele sunt cuvinte goale ce nu fac altceva decât să înlocuiască vechiul și conceptualul DUMNEZEU.

2.Revoluția “divină” se întâmplă atunci când separarea dispare. Când Sursa devine centru al ființei și nu ceva la care să te raportezi la anumite ritualuri, când înțelegi și autorizezi că ești Sursa ce se exprimă prin tine (un corp, un vehicol, o dimensiune) și prin tot ceea ce există.

Din fericire în clipele acestea (vezi tranzitul lui Saturn prin Săgetător) se întâmplă o mult așteptată curățenie și revoluție în lumea spirituală pentru a ne elibera de toate limitările pe care energia lumii vechi a impregnat-o în discursul și termonologia spirituală.

In bucurător se pare că suntem deciși să dezvrăjim această lume spirituală pentru a lăsa viața la superlativ să înflorească în noi toți.

Sursa e însăți viața și ceea ce o animă, sursa sunt oamenii, animalele, pietrele și arborii. Oricât de limitatoare ar fi forma, în acest plan al existenței Sursa Dumnezeu prin aceste forme se exprimă și prin tot ceea ce e VIU și VIAȚĂ. Iar omenirea se află acum într-un război teribil cu VIAȚA și implicit cu SURSA DUMNEZEU. (a se vedea imaginea metaforică de aici).

Este vitală această revoluție pentru a ne elibera de niște limitări catastrofale.

Cea mai cruntă separare se manifestă în lumea spirituală fiindcă aici capcanele sunt cele mai mari. Pentru o foarte largă categorie de oameni din zona spiritului faptul că încep să opereze cu unele realități le naște o autosuficiență. E suficient pentru ei că acum știu de Spirit și de Esență și de Sursă și de anumite energii și realități și alte aspecte ale vieții încep să devină nesemnificative. Nu neapărat că se cred niște aleși care nu mai au ce să învețe de la banalitățile cotidiene, ci pur și simplu modul în care este articulat mult din limbajul spiritual îi face pe oameni să nu mai vadă viața așa cum e și să se creadă cu mult mai aproape de ea fiindcă au însușit un vocabular spiritual.

E și normal să fie așa. După o viață în care ai stat cu nasul în noroi, întâlnirea unor realități mai înalte te seduce enorm, însă adevărata spiritualitate te duce spre a vedea viața cu alți ochi, mai mult te duce în pragul de a înțelegi că tu Ești Sursa și ceea ce Manifestă ea și precum tu tot ceea ce există.

Astfel lumea este desvrăjită și Dumnezeu eliberat de toată rigiditatea și conceptualul ce ne încurcă zilele și înțelegem că Sursa e apa pe care o chinuim, pădurile pe care le tăiem, copiii ce îi ținem închiși în școli aberante, oamenii clavizați de conceptele de business și tot așa.

Din fericire din ce în ce mai mulți oameni înțeleg asta, dar nu e nevoie doar de a înțelege aceste aspecte halucinante și importante, vital este să ne modelăm toate acțiunile înspre a opri acest conflict și a instaura pacea și iubirea pe pământ.

Paradoxal, cele mai mari limitări le-am întâlnit la oamenii spirituali. Cea mai mare separare, de asemenea. E de înțeles, fiindcă foarte mulți dintre ei operează cu acel spiritual conceptual speculativ rațional și masculin (wow câte atribute…îs tare mândru) și abia acum se deschid către spiritualul viu, feminin al vieții.

Desigur, e magnific că ne deschidem către iubire și tot facem meditații în jurul ei, dar de ce în același timp stilul de viață al multor spirituali naște atâta moarte în jur? Prin ce mâncăm, prin modul în care locuim, prin hainele pe care le îmbrăcăm, prin ce folosim zilnic, produse pentru obținerea cărora se fac ravagii zilnic.

Din perspectiva atingerii iluminării personale, nu contează ce mănânci, unde locuiești, de unde cumperi mobila, cât poluezi, dar în același timp pentru pacificarea lumii contează enorm.

Vă rog să fiți profunzi și să vă puneți întrebări majore și să faceți alegeri în consecință. Nu mai putem să o ardem cu Dumnezu și iubirea în gură și să creăm dezastre în jur prin inconștiența noastră.

Mă includ aici fiindcă sunt parte din această lume ce se transformă minunat de la zi la zi. Și zilnic fac pași alături de oameni minunați către un stil de viață din ce în ce mai armonios și asta consider că e calea ideală. Infinită bucurie în tot ceea ce faci, dublată de puterea de a vedea lucrurile așa cum sunt. A apăsa pe accelaratorul entuziasmului de a fi și a transforma urgent capital tot ceea ce este de transformat. Fără ezitare, cu bucurie, la nivel planetar.

3.Pentru a ne elibera de conceptul de Dumnezeu, în primul rând este vital să îl înviem pe Dumnezeu în viața noastră și să-l lăsăm să se exprime (prin noi). Astfel intrăm pe drumul integrării.

Religia și pomenirea în delir a lui Dumnezeu arată separarea noastră față de realitatea pe care el o presupune. Religo presupune relegarea ce implică separarea.

Personal îi spun lui Dumnezeu Marele Licurici, nu doar ca o joacă ci ca o poartă jucăușă prin care Sursa, centrul centrului să se exprime prin mine. Desigur trăirea și adâncirea în ceea ce curge prin Inimă contează. Conceptualul dispare și implicit tendința de a numi, de a rosti ce deseori prepupune a invoca, a cere, a chema.

Trăim clipele integrării a ceea ce înseamnă Dumnezeu, a calităților lui în viețile noastre și în structura Pământului, mai exact a integrării luminii Sursei eterne, ce e dincolo de orice imaginaţie, în trupurile noastre și în realitatea Pământului.

Lumina și strălucirea lui dyeu (de unde derive toate zeitățile și deitățile) se reîntoarce pe Pământ scoţând din ecuaţie conceptualul şi tot ceea ce este distorsionat în toată istoria zeilor și dumnezeilor creați de oameni.

Dar o deplină integrare implică un desăvârşit respect faţă de tot ceea ce vine din Sursă. De aceea este musai să iubim orice formă. Şi tocmai această atitudine de a iubi forma, o sublimează și o înalță în cele mai înalte vibrații și în grația grației, fiindcă sursa devine prin iubire una cu ceea ce a generat și Dumnezeu una cu Creația. Negarea formei sau indiferența față de viață deseori întâlnită în foarte multe curente și atitudini spirituale sunt atitudini distructive, sinugicașe și născătoare de rătăcire eternă, Samsara.

Imaginarul religios a născut imaginea triadei ce este extrem de funcțională atât timp cât ea nu este rigidizată și conceptualizată.

La nivel cosmic există realitatea Dumnezeu/Sursa – Sfântul Duh/Raza Sursei – și Fiul/forma ( ceea ce creează Dumnezeu/Sursa prin Sfântul Duh/Raza Sursei).

Iar această imagine se manifestă clipă de clipă. Dumnezeu/Sursa nu a creat lumile cândva și apoi s-a retras din creație. El a creat-o și o creează mereu clipă de clipă. O creează prin raze și o experimentează prin Creație, ce sunt formele Sursei de expresie.

Se poate afirma la o primă vedere că miezul ființei noastre este Sursa, Dumnezeu ce prin raza lui de iubire ne-a creat și creează formele de expresie și manifestare, în cazul nostru corpul fizic și alte corpuri subtile.

Însă realitatea este văzută așa dacă este să privești dintr-o perspectivă liniară, ierarhizantă de care slavă vieții că ne eliberăm în sfârșit pentru a îmbrățișa o viziune circulară, atemporală.

În realitate și deplinătatea deplinătății suntem atât Dumnezei, cât și Raze ale lui, cât și Formele generate de raze. Iar această înțelegere se poate trăi în momentul în care începi să iubești, să lași miezul ființei tale care este Dumnezeu, Sursa să se exprime prin tine.

De aceea iubirea îndumnezeiește cum spune creștinismul fiindcă Iubirea este Dumnezeu, energia din sursă și care îl face pe om (re)conectat cu sursa când începe să iubească necondiționat. Tot ceea ce există, precum Sursa Dumnezeu, iubește tot ceea ce există.

Imaginea triadei e foarte sănătoasă și reală și orice raportare la doar una dintre aspectele ei ar reprezenta un neajuns. Nu suntem Dumnezei. Nu Suntem Raze ale Lui Dumnezeu. Nu Suntem Creația lui Dumnezeu.

Suntem și Dumnezei și Raze ale lui și Creații ale lui. Suntem Cel ce dăruiește, Darul și cel celui se dăruiește.

Iar Iubirea este cheia personală de refacere organică a triadei, iar Iubirea neexprimată față de viață, nu e iubire, e altceva.

Prin iubire Dumnezeu se reîntoarcere pe Pământ prin trupurile noastre și noi ne luminăm și totul se luminează pentru ca Dumnezeu ce suntem cu toții să fie trăit și nu vorbit, dogmatizat, teoretizat.

Marele Licurici creează sclipici în inimile noastre ce Licuresc existența.

Sursa suntem noi toți, apa ce curge, stele ce sclipesc, vuietul pădurilor, cântecele păsărilor, materia și animateria, lumina și întunericul, frunzele și transformarea lor, focul și cenușa.

Sursa suntem noi și pacea dintre noi și toate.

Iar atât timp cât te crezi orice te-ai crede, Esență, fiu al lui Dumnezeu, dacă nu ai pornit pe drumul iubirii desăvârșite față de tot ceea ce e viu prin toate, nu numai că rătăcești în lumea ideilor, dar e timpul să te ciupești cu toate acele ființei pentru a porni pe calea vieții.

Îți amintești cine era supranumit Fiul Vieții? La fel ca și el și tu ești Fiul/Fiica Vieții și nu al conceptelor și a unui Dumnezeu creat după chipul și imaginea oamenilor.

Cu bucurie de smaralde, diamante și safire, Raziel, martie 2016

(Visited 45 times, 1 visits today)
Petrea

Sunt un fiu al vieții ce povesteșe cu încântare din drumețiile sale de zi cu zi prin Țara Bucuriei și mărturisește despre frumusețea ce o vede și trăiește în jur. Te invit și pe tine să împărtășești și tu pe acest site crâmpeie de frumusețe, din comorile ce le descoperi, din experiența și darurile tale. Inimi însorite nouă tuturor.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.