Întoarcerea Acasă în grația Pământului și Esența noastră

Acasă. Un cuvânt ce vorbește despre cea mai frumoasă realitate. O rostire ce zguduie existența fiecăruia pentru găsirea rostului, menirii, împlinirii. Un răsunet ce te pune pe drumuri către acasă. Un acasă al spiritului zugrăvit de  superlativul frumuseții pure.

Drumul spre casă este drumul spre natura umană, însă natura umană nu poate fi înțeleasă în afara naturii. Dimpotrivă.Natura înseamnă viață și poate mai exact raportat la etimologia cuvântului: viața ce se naște pe sine, viața ce naște viață. Implicit viața OMului. Și chiar dacă esența OMului vine de undeva din esența tuturor lucrurilor, natura îi oferă chip și posibilitate de manifestare a darurilor esenței/spiritului aici, în această dimensiune a existenței. Îi oferă hrană și adăpost, energie și posibilitatea de a-și arăta și manifesta frumusețea și grandoarea exact ca o mamă deplin iubitoare.

I. Natura nu este ceva distinct de planeta Pământ și nici de noi oamenii. Natura este Pământul însuși, trupul lui. Iar noi fiind născuți în și din natură suntem parte integrantă din viața și condiția Pămîntului. Suntem Pământul însăși ca parte integrantă a lui și în același timp suntem fiii și fiicele planetei înzestrate prin esența lor cu puterea de a iubi și cu o conștiință a eternității și infinității universale ce împreună fac ca noi oamenii să fim acea parte a naturii ce se înfrumusețează și se iubește infinit pe ea însăși.

Planeta este o ființă vie (vezi ipoteza Gaia), iar noi suntem mici inimi ce orbitează în jurul imensei ei inimi și în același timp aduc din inima universală cele mai frumoase cântece de iubire.

O Triadă vie. Trei Inimi. Trei Sori ce în esență Unul sunt.

Iar noi oamenii suntem intersecția dintre Esența tuturor lucrurilor, sursa a tot ceea ce există și minunata și fermecătoarea planetă albastră. Suntem Liniștea în care Cerul se sărută cu Pământul.

Suntem copiii planetei și veghetorii ei. Suntem cei născuți prin ea aducând din esența a tot ceea ce este ofrande de recunoștință. Suntem intersecția în care trupul ei prin ființa noastră devine altar al focului sacru ce luminează Universurile. Suntem o singură ființă ce nu are început și sfârșit și nici nu cunoaște granițe în toată vastitatea infinitului, ci doar octave diferite în a vibra, a radia ce se intersectează în diferite planuri existențiale zugrăvind magistral ceea ce se înțelege prin MULTIDIMENSIONALITATE.

Trăim pe Pământ și în același timp avem în noi ecouri și ritmuri ale rădăcinilor noastre stelare și celeste (a se citi tărâmuri imateriale). Unii dintre noi și le amintesc mai clar, alții vag, cei mai mulți deloc.

Fiindcă cei mai mulți sunt deconectați de la realitatea energetică a prezentului și de la pulsul Pământului, altfel spus de la ei înșiși.

Civilizația ce apune a adus cu sine energia separării între oameni și a înstrăinării lor de natură și de trupul lor sacru.

O chemare răsună în cerurile ființei multora dintre noi pentru a ne întoarce în condiția de ființe ale Pământului și inimi active ale ei. În același tip glasul mamei e mai puternic ca niciodată chemându-ne, strigându-ne să ne întoarcem în ale ei brațe și splendoare, în adevărul vieții.

(Personal prima data cand am auzit pădurea vorbindu-mi despre dorul de copiii ei m-au curpins fiori suprametafizici și bucuria cosmică. “ Adu-mi copiii înapoi.” A rostit cu o forță demiurgică și cu o iubire ce putea să răzbată și să miște însăși toată densitatea epocii de fier. Ceva s-a schimbat în ființa mea atunci. Eram conștient de puternica înstrăinare față de natură, însă arunci am înțeles definitiv grava ruptură și necesitatea reîntoarcerii urgene a oamenilor în grația pădurilor încărcate cu vibrații de cristal și binecuvântări eterne. Am înțeles că viața își cheamă copiii între aripile ei pentru călătoria ce o numim ascesniune. Am înțeles că așa ea se împlinește atât pentru mama noastră, cât și pentru noi. Am înțeles că astfel vom afla cu adevărat cine suntem, că taina naturii noastre interioare se descifrează redevenind parte din natura Mamă.)

II.Orașele mari sunt ecuațiile unei viziuni culturale hiperindividualiste ce a născut o cruntă separare între oameni și aproape că a suprimat viul în ființa noastră. Apărute târziu în evoluția omenirii ele au culminat ajungând a fi medii ultraaglomerate, extrem de poluate, cu foarte puține spații verzi, cu un fond de zgomot vibrațional ce alterează liniștea interioară fără a baga de seamă.

Arhitectura lor este ostilă vieții și curgerii armonioase a energiei. Ea este mai mult de 90% o arhitectură a unghiului drept, a colțurilor ce generează blocaje și perspective limitate și ilustrează dominația emisferei stângi asupra emisferei drepte. A raționalului asupra curgerii iubirii.

Modul în care este tratată apă arată  gradul de primitivism al acestei civilizații așa zise evaluate și definitiva înstrăinare față de viață. Și mai arată faptul că printr-un asemenea comportament omul a intrat în conflict direct cu viață, iar această rătăcire este musai să fie oprită.

Perspectiva este ultralimitată de clădiri mastodont ce împidică senzația de expansiune pe care câmpurile largi ale naturii ți le oferă.

Intimitatea energetică este călcată în picioare. Câmpuri energetice pe care nu le conștientizezi și nu le poți îndepărta sunt mereu în jurul tău vrând nevrând, fără să ai puterea să alegi mai ales dacă stai într-o clădire supraetajată cu foarte mulți locatari.

Însă poate ceea mai mare presiune pe care orașul o are asupra individului este cea a plasei de gânduri și emoții apăsătoare generate clipă de clipă de oameni. E o țesătură densă, un zgomot teribil ce nu îl poți percepe cu urechile, dar îl auzi, îl vezi dacă îți permiți să îl percepi cu urechile sensibilității. (Clarvăzătorii “văd” și “simt” că orașele sunt conectate cu acea “realitate” denumită astral inferior)

Iar această presiune apasă pe umerii tuturor, chiar dacă sunt conștienți sau nu, și influențează toate stările, deciziile, conștientizările; tot ceea ce suntem.

Încercați să vedeți această imagine: omul citadin este înconjurat clipă de clipă de o apă poluată, stătută, ținută captivă în conducte și mereu filtrată, iar apa influențează foarte mult conștiința umană, de unde emise de telefoanele mobile, radiouri, televizoare, antene de tot felul, de gânduri și emoții apăsătoare ale oamenilor, de zgomotul continuu al mașinilor și poluarea lor și mult praf, de monștri de ciment inestetici și lipsiți de viață.

Toate acestea se cuantifică într-o vibrație joasă ce își pune aprenta asupra tuturor. Petru cei născuți în lumea orașelor acest tumult, ce a început să ia forma unui calvar de toți acceptat, pare ceva normal. Fiindcă puterea obișnuinței este imensă.

Însă dacă pășești în lumea naturii pentru mai multă vreme optica ți se schimbă. Dacă mergi într-o scurtă vacanță de o două săptămâni – o lună e posibil să nu simți o mare diferență, chiar dacă este evident faptul că te relaxezi și îți refaci bateriile. Dar dacă petreci mai multă vreme în afara agitației orașelor când te reîntorci e posibil să ai un șoc. Și să înțelegi că ceva nu este în regulă.

Iar dacă ai avut șansa să fii născut undeva unde natura se exprimă în largul ei cu atât mai ușor să înțelegi că marile orașe așa cum au evoluat în prezent au ajuns să fie ostile vieții.

Există două variante pentru a putea genera o schimbare radicală:

-remodelarea lor din temelii după cu totul și totul alte principii;

-părăsirea lor treptată către zone unde natura oferă spații largi și ridicarea de noi comunități perfect inegrate naturii și clădite pe energia comuniunii ce are ca centru armonia, iubirea și abundența pentru toți.

Unele vor fi remodelate din temelii, altele vor fi abandonate pentru totdeauna și ulterior rase de pe fața pământului și lăsată natura să își “recâștige” spațiul. O șansă imensă o au orașele mici înconjurate de păduri, mare și alte locuri unde natura este dominantă. Acolo e mai puțin de remodelat, oamenii sunt însuflețiți ed natură și mai au avantajul că se cunosc între ei și pot co-crea cu ușurință.

Pentru o inimă deschisă și conștientă de ea însăși nici cel mai sumbru peisaj nu reprezintă o limitare. Iubirea oriunde vibrează și înobilează și transformă. Se bucură și bucură tot ce întîlnește, se înfrumusețează și naște frumusețe.

Dar nu despre asta vorbim, ci despre fundamentele unei civilizații ce nu mai poate vibra și exista în lumina noii energii și a deschiderii oamenilor către înțelesul că centrul lor e inima și locul lor parte integrantă din natură

Vorbim despre faptul că orașele așa cum sunt acum îi țin captivi pe oameni în dogme, control, ideologii, abstracțiuni ce nu ne mai servesc și îi țin departe de ceea ce sunt. Parte și inimă a Pământului. Un simplu efort de imaginație îți confirmă faptul că oamenii trăiesc în abstracțiuni și în scenarii create de alții pentru a justifica și alimenta această mașinărie ce așa cum se manifestă se manifestă împotriva vieții.

Imaginea zugrăvită în partea a doua a acestui articol pare un pic apocaliptică. Doar pare. Ea nu este deloc așa. Este o privire lucidă asupra civilizației muribunde absolut firească celor care prin alegerile lor și- au dedicat viața transferului civilizațional a omenirii pe frecvențe mai înalte. Procesul este inevitabil datorită fluxului înalt de energii ce vine zilnic în realitatea Pământului prin câmpul magnetic dinspre Soare, datorită faptului că din ce în ce mai mulți oameni vibrează în iubire și încep să vrea să manifeste o cu totul și cu totul altă lume.

Desigur, scenariile despre viitor sunt foarte multe și orice este posibil,  însă un lucru este foarte clar. Așa cum sunt orașele gândite ele nu pot funcționa în frecvențe înalte fiindcă au fost generate pe o frecvență foarte redusă și din interese care nu au nici o legătură cu energia iubirii ce îmbrățișează progresiv Pământul și toate ființele de pe el.

Ceea ce este cea mai minunată veste pentru noi toți și o bucurie fiindcă începem să ne întoarcem în matcă, în viața ce ne-a fost hărăzită.

III. Care sunt avantajele întoarcerii către natură?

Înainte de a face vreo mențiune despre ele este important să înțelegem că întoarcerea în natură este sinonimă cu întoarcerea în natura noastră din prelungitul exil într-o lume artificială. Este primul pas spre întoarcerea noastră ACASĂ.

În firescul citadin aproape înscris în adn-ul nostru comportamental nu mai suntem conștienți că ne-am autoizgonit din paradis.

În lumea orașelor există foarte mulți oameni conectați cu natura, dar ei sunt o mică, mică minoritate, iar această imagine de ansamblu nu-i privește pe ei, după cum la fel de valabil este faptul că o conectare deplină și profundă o asigură o experimentare pe termen lung a vieții în mediul natural. Minoritatea de care vorbim nu numai că pot surfa precum o libelulă printre densități și dimensiuni, dar își au de desfășurat până la un punct “misiunea” în cadrul orașelor. E drept această surfare nu implică și corpul fizic care este mai degrabă acordat cu vibrația orașului.

1.Realizarea unui mare salt vibrational. Dacă ar fi să vorbim în termeni de densitate vibrațională orașele vibrează undeva pe la densitatea 3-3,5, natura între 4, și 4,5 în funcție de existența anumitor vortexuri energetice. (de ex. locurile unde există aur în pământ sunt mai înalte vibrațional fiindcă aurul face legătura cu miezul cristalin al pământului și vibrația e mai înaltă).

Diferența este imensă iar asupra oamenilor se manifestă ca o diferență ontologică. Iar oricine se mută în natură definitiv trece printr-o perioadă puternică de ajustare și purificare ce poate să dureze între 3 luni și un an în funcție de particularitățile fiecăruia.

(Personal înainte să mut definitiv la poalele munților unde stau de 6 luni, am petrecut ultimii doi ani preponderent în natură simțind cum această legătură se amplifică de la zi la zi. De când am ajuns aici am observat că cel puțin trei luni mi-au luat până să mă obișnuiesc cu noua grilă energetică, dar mai ales cu vibrațiile înalte de aici.)

Vă sugerez o imagine. Pentru cineva care trăiește într-un cartier de blocuri, unde spațiul verde este foarte puțin prezent, o plimbare într-un parc poate fi o adevărată feerie. Pentru orășenii norocoși o excursie în natură este ceva de vis. Însă Imaginați-vă cum e să te trezești în fiecare dimineață învăluit de darurile și puritatea naturii? De energia ei înaltă? Să adormi mereu în ea.

Cum e să fii mereu mângâiat de sunetele pline de bucurie ale vieții , de glasul verde și cristalin al pădurii?

Să nu simți presiunea gândurilor necontralate și ale tensiunii umanității sclavizate de teamă? Să nu fii invadat de zgomote din senin? De poluare?

Să simți expansiunea pe care ți-o oferă orizontul deschis? Să lași inima să umple spațiul și să-ți deschizi aripile și să se înalțe până în înaltul cerului total îndrăgostit de viață și ținut în brațele ei cu infinită iubire?

Să participi clipă de clipă ca un martor și participant îndrăgostit la toate prefacerile naturii, la înmugurirea pădurii, la înflorirea arborilor? Să renască în tine cîntecele păsărilor ce se întorc din călătoriile lor îndepărtate și toamna să îți iei la revedere de la ele cu infinit drag? Să poți să dai naștere unei grădini după frumusețea sufletului tău din care să te hrănești pe tine și pe preaiubiții tăi oaspeți? Să redescoperi gustul cristalin al apei și curgerea plină de libertate în visul ei de a se transforma în viață? Să te topești abandonat în razele de soare ce vara.

Să rodești odată cu toamna și iarna, să te lași scufundat în albul din adâncul ființei ce se reflectă minunat în puritatea zăpezii ce curge în cristale paradisiace.

Succint, clar și simplu natura absoarbe cu mare ușurință energia înaltă care vine dinspre Soare în aceste momente cruciale ale omenirii. Astfel trăind clipă de clipă în natură omului îi este mai ușor să integreze energiile înalte ce curg clipă de clipă pentru a reinstaura Grația tuturor formelor de viață aici pe Pământ. El devine astfel acordat și racordat la pulsul Planetei și inimii ei cristaline, martor și participant în prezent la continua înălțare vibrațională.

Ceea ce este descris a fi biodiversitate, specifică mediilor naturale nealterate de influența omului, se poate traduce printr-o participare a fiecărei forme de viață în crearea unui câmp energetic al purității ce are efecte extraordinare asupra tuturor celor ce fac parte din ea. Ne situăm aici din fericire în LEAGĂNUL VIEȚII cu darurile lui paradisiace. Întoarcerea în acest înțeles înseamnă reîntoarcerea OMULUI în PARADIS și în condiția de om adamic, întreg, deplin, sublim.

Regăsindu-și locul pe Pământ ca parte integrantă din puritatea și sublima lui energie, înrădăcinându-se în ea, omul își regăsește profundele rădăcini ce le are în cer. Înțelegând că este parte vie din PĂMÂNT și onorând cu IUBIRE această condiție, își deschide poarta către a manifesta ESENȚA lui născută din SURSA a tot și a toate. din care s-au născut toate stelele și toate universurile vizibile și invizibile.

În această muzică profundă a desăvârșitei simplități omul se întoarce ACASĂ iar INIMA lui se trezește către toate octavele extazului și bucuriei de a FI parte PĂMÂNT, parte ABSOLUT și punte între ele.

Cele tre inimi se contopesc din nou. Triada se reunifică în Inima și prezența Omului. Cei trei Sori se reunesc în grația celei mai Înalte Lumini.

Întoarcerea în natură presupune în mod fericit și o reconectare profundă cu elementele vieții apă, foc, pământ, aer ce sunt părți ale întregului și deplin interconectate.

În primul rând ființa umană se reîntoarce către înțelesul tainic al apei ce poartă în ea atât darul de viață cât și cele mai noi coduri energetice venite spre Pământ datorită calității extraordinare a apei de a absorbi informație.

Apa nu este o substanță. Apa este CONSTIINȚĂ lichidă. Este SACRALITATEA ea însăși curgând prin istoria si pulsul pământului din esența A tot și a toate pentru a dărui forme de manifestare (aici pe pământ) esenței a tot ceea ce există . ESENȚĂ pe care suntem obisnuiti sa o numim SPIRIT.

Apa s-a nascut in chiar primul moment al expansiunii lui Dumnezeu/Sursa, în primul acord al musicii din care s-au nascut toate stele si universurile.

Apa este “dorința” lui Dumnezeu de a se imbraca în miriade de forme.

Și astfel ființa umană se botează în acest adevăr simplu și grația apei. Viața începe să capete conotațiile ei originare și paradisiace.

Poate cea mai gravă ruptură a omului modern autoexilat din natură și trăirea ei este ruptura față de FOC. Ce este un crâmpei de SOARE ce călătorește prin viețile oamenilor pentru a le reaminti că sunt născuți din focul sacru al eternei existențe, pentru a le încălzi inimile și reflecta propria natură.

Viața citadină a supus focul deservirii obișnuințelor și dependențelor moderne: căldură, hrană, industrie, mașini.

Ca și apa el și-a “pierdut” magia și înțelesul că este o iubirea cerească (a sursei) întrupată pentru a ne înalța pe noi în adâncurile noastre infinite ale extazului și beatitudinii.

În natură focul te însoțește în călătoria ființării de zi cu zi. Este prezent și onorează traiul omului și este onorat de el. Participă la ritmul deschiderii inimii, veghează destinele tuturor și spune tăcut cele mai profunde povești și pilde despre sacralitatea și sacralizarea vieții prin ARDERE în IUBIRE.

El îți vorbește despre condiția Soarelui ce se dăruiește pe el cu toată iubirea lui ce se abandonează și radiază viață și rotește planete în jurul lui. Te ghidează către eternul ACUM când DUMNEZEU SURSA creează toate lumile posibile.

O reîntâlnire în forță este cea cu vântul ce se exprimă în atâtea diverse moduri și ne condimetează permanent existența cu cele mai noi vești ale relaționării planetei cu energiile cosmice. Vântul este vestitorul și cel poartă informațiile energetice prin toate zările Pământului. El vestește schimbarea, el transmite chemările spre nou și acțiune

Vântul mângâie și dinamizează. El ajută la deschiderea aripilor și la proiectarea cu claritate viselor întru întruparea lor.

Cât despre Pământ, prin întoarcerea Acasă el transcede noțiunea de element și se arată a fi piatra ce susține Paradisul. Spațiu sacru unde iubirea se exprimă și viața înflorește din și în Pomului Vieții și curge cristalin prin sângele a tot ceea ce există.
…….
Minunat. Sublim. Simplu. Nu?

Dacă ați ajuns vă dăruiesc cea mai radiantă îmbrățișare. Dacă nu, vă invit, vă chem, vă strig să vă întoarceți ACASĂ pe PĂMÂNT și în ESENȚA voastră.

(Visited 34 times, 1 visits today)
Petrea

Sunt un fiu al vieții ce povesteșe cu încântare din drumețiile sale de zi cu zi prin Țara Bucuriei și mărturisește despre frumusețea ce o vede și trăiește în jur. Te invit și pe tine să împărtășești și tu pe acest site crâmpeie de frumusețe, din comorile ce le descoperi, din experiența și darurile tale. Inimi însorite nouă tuturor.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.