Revoluția unui spic: o chemare spre paradis

Una din cărțile revoluționare ale secolului trecut, o adevărată biblie a vremilor noastre este Revoluția unui spic a lui Masanobu Fukuoka.

Un testament cu valențe paradisiace pe care vă invit să îl citiți și să pășiți prin a aplica pe drumurile pe care el îl deschide.

Mai mult nu am a spune, ci vă invit la o lectură meditativă ce vă poate conduce către o profundă revoluție fiindcă „Scopul ultim al agriculturii <permaculturii> nu este de a cultiva terenul, ci acela de a cultiva şi perfecţiona fiinţa umană”.

Mai jos e un fragment din carte, iar la sfârțit găsiți un link către ea.

“Printre zecile de mii de scripturi, cea mai de seama, cea in care se fac toate precizarile importante este sutra inimii. Conform acesteia, Buddha a declarat, “Forma este goliciune, goliciunea e forma. Materia si spiritul sunt una, dar totul este vid. Omul nu e viu, nu e mort, e nenascut si e nemuritor, fara varsta si boala, fara marire si micsorare.”

Zilele trecute in timp ce recoltam orezul le-am spus tinerilor care se odihneau pe o gramada de paie, “Ma gandeam ca primavara, cand plantam orezul, semintele incoltesc la viata, iar acum, recoltandu-le, ele par ca mor. Faptul ca acest ritual se repeta an de an inseamna ca viata continua pe acest camp si ca moartea anuala este ea insasi o nastere anuala. Putem spune ca orezul pe care noi il culegem acum traieste incontinuu.”

Fiintele umane vad viata si moartea mai degraba dintr-o perspectiva ingusta. Ce insemnatate poate sa aiba pentru aceasta iarba nasterea de primavara si moartea de toamna? Oamenii cred ca viata este bucurie si moartea tristete, dar samanta de orez, stand sub pamant si incoltind primavara, cu frunzele si tulpina ofilindu-se toamna, inca pastreaza in micutul ei miez intreaga bucurie a vietii. Bucuria vietii nu dispare odata cu moartea. Moartea nu e nimic mai mult decat o trecere de moment. Nu vi se pare ca acest orez, deoarece poseda bucuria deplina a vietii, nu cunoaste durerea mortii?

Acelasi lucru care se intampla cu orezul si secara se intampla incontinuu si in corpul uman. Zi de zi parul si unghiile cresc, zeci de mii de celule mor, zeci de mii de noi celule se nasc; sangele din corp de acum o luna nu mai este acelasi de azi. Daca te gandesti ca propriile tale caracteristici se vor transmite in corpul copiilor si nepotilor tai, ai putea spune ca mori si renasti in fiecare zi, si ca ai sa traiesti multe generatii dupa moarte.

Daca participarea la aceste cicluri poate fi experimentata si savurata in fiecare zi, nimic altceva nu mai e necesar. Dar majoritatea oamenilor nu sunt capabili sa se bucure de viata care trece si se modifica de la zi la zi. Ei se agata de viata pe care deja au trait-o, si acest atasament devenit obisnuinta le aduce frica de moarte. Fiind atenti doar la trecut, care deja s-a dus, sau la viitor, care trebuie sa vina, ei uita ca traiesc pe pamant aici si acum.

Zbatandu-se in confuzie, ei privesc cum viata lor trece ca intr-un vis.

– Daca viata si moartea sunt realitati, nu cumva suferinta umana e de neocolit?

– Nu exista viata dupa moarte.

– Cum poti spune asa ceva?

Lumea insasi este o unitate a materiei cuprinsa in fluxul vietii, dar mintea oamenilor imparte totul in dualitati cum sunt viata si moartea, yin si yang, fiinta si nefiinta.

Mintea ajunge sa creada in adevarul absolut a ceea ce simturile percep si atunci, pentru prima data, materia asa cum e ea, se transforma in obiecte, asa cum le percep oamenii in mod normal.

Formele lumii materiale, conceptele de viata si de moarte, sanatate si boala, bucurie si durere, toate isi au originea in mintea umana. ?n sutra, cand Buddha spunea ca totul este pustiu, gol, el nu doar nega realitatea intrinseca a orice e conceput de intelectul uman, dar el declara de asemenea ca emotiile umane sunt iluzii.

– Vrei sa spui ca totul e o iluzie. Nu mai ramane nimic?

– Sa ramana nimic? Conceptul de “vid” se pare ca va ramane in minte, le-am spus tinerilor. “Daca nu stiti de unde veniti sau unde mergeti, atunci cum puteti fi siguri ca sunteti aici, stand in fata mea? Sa fie existenta fara sens?”

Dimineata urmatoare am auzit o fetita de 4 ani intrebandu-si mama, “De ce m-am nascut pe lume? Ca sa merg la cresa?”

Normal, mama ei nu putea sa raspunda, “Da, asa e, asa ca du-te.” ?i totusi, s-ar putea spune ca oamenii din zilele astea se nasc ca sa mearga la cresa.

Pana la colegiu oamenii studiaza cu sarguinta de ce s-au nascut. Savanti si filozofi, chiar daca isi ruineaza vietile in incercarea lor, spun ca vor fi multumiti sa inteleaga acest singur lucru.

La origine, fiintele umane nu aveau nici un scop. Acum, visand la un scop sau altul, ei se straduiesc sa gaseasca scopul vietii. Este o lupta cu tine insuti. Nu exista nici un scop la care sa ne gandim, sau pe care sa il cautam. Ati face bine sa ii intrebati pe copii daca o viata fara scop e fara sens sau nu.”

https://cartidintei.wordpress.com/2013/05/22/03-masanobu-fukuoka-revolutie-intr-un-spic/

(Visited 32 times, 1 visits today)
No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.