Sufletul satului – drumul spre veșnicie

Da, veșnicia s-a născut la sat.

Din ce în ce mai mulți oameni realizează în aceste momente de maximă transformare socială, ceea ce Lucian Blaga afirma acum multă vreme în mod profetic. Fiindcă Blaga a fost un profet și un sfânt al cuvintelor, metaforelor și trăirii românești și universale. Bănuiesc că știți că a avut multe studii teologice, deși nu a „profesat” niciodată în domeniu. Vocația lui a fost alta.

În mine Blaga e viu. Deloc nostalgic sau apreciativ, ci apropiindu-mă din ce în ce mai mult de puritatea naturii și simplitate îi simt diamantele din poeziile și opera sa. Ceea ce mă bucură este că un grup din ce în ce mai mare de oameni am ajuns în etapa vieții în care prin alegerile noastre și prin școlile prin care am trecut facem pasul spre copilăria umanității sau cunoașterea paradisiacă cum o denumea el ce caracterizează lumea satului unde „se vindecă setea de mântuire”. Acel sat al oamenilor cu inima deschisă ce poartă în suflet infinită iubire față de viață.

Sufletul satului

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.

Lucian Blaga

(Visited 38 times, 1 visits today)
No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.